Produse apicole: în bătranele ei cronici, istoria omenirii n-a consemnat şi n-a reţinut pentru posteritate numele celui dintai „cutezător", care pentru a cuceri hambare încărcate cu faguri de miere, a înfruntat „cetatea albinelor", ascunsă în vreo scorbură de copac sau adăpostită strategic în crăpătura unei stanci. Se ştie însă cu certitudine că la început omul n-a fost preocupat de cunoaşterea anatomiei albinei, nici de viaţa socială din stup, nici de metodele cele mai potrivite pentru obţinerea de recolte bogate şi nici de atatea curiozităţi din minunata viaţă a harnicei insecte. Pe vremea aceea nu se ştia de matcă şi de capriciosul ei nuntit poliandric în zborul înălţimilor senine, iar diviziunea muncii albinelor lucrătoare nu putea constitui pentru nimeni pildă de activitate. Era imposibil a-i spune cuiva „trantor", pentru simplul motiv că pe atunci, viaţa şi destinul masculului din stup nu erau cunoscute ca în vremea noastră cand epitetul — în unele cazuri — este folosit... dar nu corespunde cu rolul adevărat al acestei caste din colonia de albine...
Desigur, la început omul n-a fost un cercetător pasionat de cunoaşterea albinelor, ci condus de instinctul de conservare a descoperit că foamea lui se potoleşte cu fagurii găsiţi în scorbură şi din care mierea se prelingea îmbietoare.
Aşadar, cu milioane de ani în urmă, străbunii noştri s-au „luptat" cu albinele pentru a le deposeda de rodul muncii lor. Şi astfel s-a format îndeletnicirea care a permis ca omul să se folosească de cele dintai produse apicole ; miere de albine şi ceara. In fapt, aşa a început stupăritul primitiv : prin uciderea albinelor pentru ca cel dintai „stupar" să se poată bucura de dulceaţa mierii şi de binefacerile lecuitoare ale cerii. Bineinţeles că el consemna odată cu existenţa mierii atat păstura cat şi larvele şi puietul pe care-l conţineau fagurii.
Mult mai tarziu, în stupăritul raţional, sistematic, practicat în epoca contemporană, au fost puse în valoare celelalte produse apicole : lăptişor de matcă, propolisul, venin de albine, polenul etc., ajungandu-se la clasificarea lor actuală, în produse naturale directe şi produse apicole derivate.
Mierea, ceara, propolisul, polenul, păstura, veninul de albine, lăptişorul de matcă şi apilarnilul, sunt produse apicole naturale directe,
Hidromelul, oţetul de miere, turtele şi prăjiturile din miere, cremele cu ceară, lăptişor, apilarnil, polen şi propolis, în general pomadele cosmetice pe bază de produse apicole, preparatele vitalizante ca şi preparatele medicamentoase în compoziţia cărora intră produsele apicole etc. sunt numai cateva din preparatele derivate, dintre care unele se folosesc cu mare eficienţă în tratamente medicale şi în special în domeniul terapiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu